Pastele este sarbatoarea crestina a Invierii Domnului
Istoria Sarbatorii Pastelui Pentru prima data Pastele a fost sarbatorit in jurul anului 1400 inainte de Hristos. In aceasta data evreii au parasit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu. Scriptura in cartea Exod (Iesirea) din Vechiul Testament ne ofera instructiunile date de Dumnezeu pentru sarbatorirea Pastelor in timpul lui Moise. Evreii din antichitate isi aminteau de faptul ca Dumnezeu i-a salvat din robia in care se aflau in Egipt. Desi multi sarbatoresc si astazi Pastele, majoritatea oamenilor nu mai au in vedere semnificatia acestei sarbatori. In ceea ce priveste crestinii, Dumnezeu a reinnoit legamântul facut cu israelitii, de data aceasta nu printr-un om, (Moise) ci prin Fiul Sau, Iisus Mesia. Legamantul cel nou nu mai este un legamant facut doar cu evreii, ci cu toate popoarele, care vor sa primeasca iertarea pacatelor prin jertfa lui Iisus Hristos. Legamantul cel vechi purta sigiliul sangelui unui miel care trebuia sacrificat de Pasti dupa instructiunile date de Dumnezeu. Cu ocazia iesirii din Egipt, cand au sarbatorit pentru prima data Pastele, toti evreii trebuiau sa ia un miel si sa il sacrifice. Apoi, cu sangele mielului erau unse ramele de lemn ale usilor de la casele in care locuiau acestia. Sângele mielului oferea o garantie, un semn vizibil prin care credinciosii dadeau de inteles ca au luat in serios avertismentul lui Dumnezeu. In Noul Testament mielul a fost junghiat de Mântuitorul Iisus, iar sangele lui care a curs pe cruce este sangele rascumparator. La Cina cea de taina, in noaptea cand a fost tradat, inainte de a fi prins si arestat, Domnul Iisus a instituit sarbatoarea Pastelui nou testamental, dupa porunca ce I-a fost data de Dumnezeu. Dumnezeu vrea ca toti crestinii sa isi aminteasca de pretul care a fost platit pentru rascumpararea noastra din sclavia pacatului. Pasti, Paste, in ebraica pesah, latina Pascha; este o sarbatoare religioasa, mozaica si crestina, din timpul primaverii; pentru evrei, Pastele este sarbatoarea memoriala a eliberarii lor din robia egipteana, serbata in conditii stricte. Se prepara miel, se consuma azimi (piine nedospita consumata de mozaici la Pasti sau folosita de catolici la impartasanie); piinea dospita nu se consuma in aceasta perioada. Pentru crestini, Pastele este sarbatoarea invierii lui Isus Christos. In Cina cea de Taina, multi comentatori vad o masa pascala si inceptul Pastelui crestin, iar piinea frinta si vinul turnat simbolizeaza sacrificiul christic al trupului si singelui, ca pret al rascumpararii omenirii. Ziua de Paste se stabileste diferit. Biserica ortodoxa evita sa sarbatoreasca Pastele in aceeasi zi cu Pastele evreilor, in timp ce Biserica Catolica nu tine cont de acest criteriu. Chiar daca exista diferente esentiale intre Pastele iudaic si cel crestin, ambele sarbatori contin ecouri indepartate din cultul arhaic al primaverii.
Data sarbatoririi Pastelui Inainte de anul 325 i.H. Pastele se sarbatorea in diferitele zile ale saptamanii, chiar si vinerea, sambata si duminica. In acel an, s-a convocat consiliul de la Nicaea de catre imparatul Constantin. A emis legea pascala care stabilea ca aceasta sarbatoare sa aiba loc in prima duminica dupa luna plina de sau dupa echinoxul de primavara sau prima zi de primavara. Astfel, Pastele trebuie sarbatorit intr-o duminca intre data de 22 martie si 25 aprilie.
Pastele Dupa Craciun, cea mai frumoasa sarbatoare de familie este pastele. Cum iarna este incantator peisajul acoperit cu zapada, bradul impodobit din mijlocul casei, la fel ne incanta si primele miresme primavaratice. Primavara inseamna renasterea naturii. Nu este doar o simpla intamplare faptul ca in vremuri pagane, inceputul de an se sarbatorea odata cu venirea primaverii; sarbatoarea pastelui este deci si sarbatoarea primaverii. Deja din secolul al II-lea avem date despre sarbatorirea Pastelui. Pastele este sarbatoarea crestina a Invierii Domnului.
Traditii si obiceiuri de Pasti Din România pâna în Africa sau din Italia pâna în Australia, în ce colt din lume ai trai, daca esti crestin, de Paste sarbatoresti, te bucuri, vrei sa fii cu ai tai, cu cei pe care îi iubesti. Copiii sunt în al noulea cer pentru ca se înnoiesc, pentru ca vor sta cu parintii pâna tarziu în biserica, pentru ca imediat dupa Înviere vor ciocni oua rosii si se vor înfrupta din cozonaci. Chiar daca, de-a lungul anului, tinerii sunt mai putin prezenti la slujbele religioase, de sarbatori si, mai ales de Paste, curtea bisericii devine neîncapatoare. Frumosi, îmbracati în haine noi, asteapta emotionati, cu lumânarile în mâna, sa vina lumina din Cer. Sarbatoarea sarbatorilor aduce numai bucurie, numai dragoste. Orice sarbatoare, cu atit mai mult una de importanta si amploarea celei pe care o reprezinta Invierea Domnului Isus Christos, este pregatita prin gesturi si etape preliminare, ale caror valente ritual-ceremoniale, dar si psihologice, asigura intrarea intr-un timp al sarbatorii. Caci sarbatoarea este, in primul rind, traita.
Postul Pastelui Ultima simbata inainte de intrarea in marele post a Pastelui este dedicata mortilor; in acea zi se dau de pomana placinte, covrigei, lapte cu taitei, o ulcica plina cu apa in care se aseaza si o luminare aprinsa. La biserica se duc colaci si coliva. Duminica seara este ultima seara inainte de sarbatoarea Pastelui cind se mai pot face petreceri si se mai pot consuma alimente pe baza de carne (Lasata secului de carne). Saptamina care urmeaza se mai numeste in popor Saptamina Nebunilor, Saptamina Brinzei sau Saptamina Alba, pentru ca oamenii credinciosi trebuie sa consume numai lapte, brinza, insa in saptamina urmatoare si acestea sint interzise (Lasata secului de brinza). In Saptamina Nebunilor, fetele batrine ramase nemaritate, flacaii fara neveste mai au sansa sa-si gaseasca sufletul pereche la petrecerile care se mai dau inainte de marele post. Dupa Saptamina Nebunilor, nuntile, petrecerile de orice fel sint interzise. Postul lung, de 7 saptamini, marcheaza inceputul. Ultima saptamana a postului care precede sarbatoarea este saptamana mare, care incepe cu duminica Floriilor si se termina cu duminica pascala. Sarbatoarea incepe de fapt cu duminica Floriilor, cand se sarbatoreste intrarea lui Hristor in Ierusalim. Saptamana mare are menirea impartasirii chinurilor lui Iisus. In aceasta saptamana se termina postul de 40 de zile, si natura renaste. Pe masura ce ne apropiem de zilele celebrarii propriu-zise, ritmul "pregatirilor" se accelereaza. Incepind cu Joia Mare din Saptamina Patimilor, taranii inceteaza munca la cimp si isi concentreaza toate eforturile asupra casei, curtii si gradinii; totul trebuie curatat si improspatat. In ziua de joi a saptamanii mari, clopotele inceteaza sa mai bata, vor mai bate doar Sambata Mare. Aceasta zi este totodata si inceputul chinurilor Mantuitorului. Fetele si femeile incepusera deja coaserea hainelor noi, pentru ele si pentru cei apropiati, caci ziua Pastelor trebuie sa-i gaseasca pe toti cu cel putin o haina noua, daca nu cu toate. Vinerea este ziua rastignirii lui Hristos, cea mai mare zi de post. Ziua de vineri era considerata mereu zi fara noroc. In aceasta zi nu se obisnuiau muncile legate de cultivarea pamantului sau de cresterea animalelor, nu se aprindea foc si nu se cocea paine. In Joia sau Simbata dinaintea Pastelor, femeile pregatesc din aluat dospit "Pasca", aliment ritual ce va fi consumat abia incepind cu prima zi de Pasti. Tot acum, ele vopsesc oua. Pentru cei mai multi dintre noi, ouale rosii sunt simbolul jertfei supreme a Mântuitorului. Marturie a sângelui varsat de Iisus rastignit si batjocorit pe cruce, ouale rosii exprima însa si bucuria Învierii Domnului, miracolul pe care îl "anunta" înca din Joia Mare. În Sâmbata Pastelui, Maica Domnului s-a dus la locul supliciului, cu un cos de oua. Voia sa-l dea soldatilor care pazeau trupul Fiului Sau, pentru a-i îngadui sa-l ia si sa-l înmormanteze. Când Maria a pus cosul jos, lânga cruce, o picatura de sânge a cazut din mâinile Mântuitorului si, deodata, toate s-au înrosit. Uimiti, soldatii au venit mai aproape si fiecare dintre ei a luat câte un ou rosu, ca semn al acestei minuni faptuite de Hristos. Se crede ca de atunci crestinii înrosesc ouale de Pasti. Ouale sunt încondeiate cu arta si migala, sunt pictate si conturate cu ceara fierbinte - un ritual prin care Pastele românesc este unic în Europa. In unele zone ale Romaniei (Moldova, Transilvania) se mai pastreaza, dar din ce in ce mai rar, obiceiul si tehnica foarte sofisticata a "scrierii" oualelor, in urma careia se obtine o suprafata viu colorata cu ornamente geometrice sau figurative, adesea cu valoare simbolica (crucea, calea ratacita – drumul postexistential pe care il are de strabatut sufletul calator al defunctului, etc). Pasca, învârtitele, cozonacii, babele sunt aluaturi rituale, care cinstesc Învierea Domnului si pe care bunicile, mamele, fiicele si nepoatele le pregatesc cu drag. Pasca trebuie sa aiba forma rotunda, pentru ca cercul reprezinta soarele, iar marginile ei zimtate închipuiesc razele lui. Pasca se face cu brânza de vaci,care simbolizeaza ofranda pe care o aduce crestinul de Paste, pentru ca Iisus a fost pastor. Brânza proaspata se amesteca bine cu stafide, cu zahar si cu unt. Pasca se orneaza cu "funia vietii", împletita din aluat si rasucita la capete, ca o spirala. În mijloc se aseaza crucea, iar lânga ea se pun "pasarile suflet". "Baba" are forma unui melc. Ea se pune într-o forma de ceramica, prevazuta cu un tub la mijloc. Dupa ce se coace, se pune invers si în gaura ramasa se pune un ou. În casa se face curatenie, se pun asternuturi proaspete pe pat, perdele curate la fereste, pentru ca primavara sa intre cu bucurie în orice camin. Mancarea traditionala este carnea de miel pregatita dupa mai multe retete specifice. Mielul este simbolul lui Hristos. Oul simbolizeaza renasterea. Iepurasul aducator de oua rosii provine de pe meleaguri germane si simbolizeaza fertilitatea. O data pregatite alimentele – pasca, oua, carne de miel – se aseaza pe o masa special pregatita, care ramine neatinsa pina la savirsirea Invierii.
Sarbatoarea Pastelui incepe in dupamasa zilei de sambata. Se termina postul de 40 de zile si clopotele incep sa bata din nou. Cel mai important moment al zilei este sfintirea apei botezatoare la biserica. Se spunea ca prima persoana care urmeaza sa fie botezata cu aceasta apa "noua" va avea noroc toata viata. Apa prezenta un rol important si duminica. Se spunea ca prima persoana care apuca sa ia apa de la fantana va avea noroc. Oamenii obisnuiau sa puna oua rosii in apa si obisnuiau sa se spele din aceasta pentru a se proteja de boli. Se obisnuia si sfintirea bucatelor. Crestinii mergeau la biserica ducand mancarea si vinul pregatit pentru a fi sfintite. Postul se termina oficial prin consumarea acestor bucate. In unele regiuni aceasta traditie este vie si in zilele noastre. Se spunea ca daca gainile apuca sa manance din ramasitele acestor mancaruri vor oua mult. Se obisnuia ca oul sfintit sa fie consumat in mijlocul familiei, pentru ca in cazul in care careva s-ar rataci sa isi aminteasca cu cine a mancat si sa isi regaseasca calea spre casa. Renasterea naturii, primavara, echivaleaza cu renasterea spiritului omenesc: arborii îmbraca strai nou de verdeata si de floare, iar noi suntem gata pentru un nou început. Învierea Domnului ne dovedeste ca viata a învins, “pre moarte calcând”, lumina a alungat întunericul, credinta nu este zadarnica, iar dragostea vindeca cele mai adâci rani. Ne pregatim pentru seara Învierii. Din Moldova pâna în Banat, din Transilvania pâna în Muntenia un batrân le spune celor tineri, si nu numai lor, cum trebuie sa se pregateasca pentru noaptea de Înviere nu se merge la Biserica fara sa te îmbaiezi mai înainte si nu îmbraci haine de toata ziua, ci straiele noi pe care mama le-a cusut cu migala si dragoste. Atât trupul cât si sufletul se înnoiesc. În unele zone ale tarii, oamenii înca mai poarta costumele traditionale, atunci când merg la Înviere. Pentru a simti cu adevarat si a întâmpina cum se cuvine sarbatoarea, trebuie sa iesim din starea banala, de zi cu zi, si sa facem pasul spre purificare. Prin apa ne spalam, ne curatam. Uneori, în aceasta apa se pune aghiazma, pentru ca orice urma de pacat sa dispara. În Banat exista credinta potrivit careia fecioarele si tinerii trebuie sa faca aceasta baie rituala într-un râu, pentru ca numai apa curgatoare îi putea curata. Traditia spune ca dupa îmbaiere nu mai putem purta hainele vechi, tot ce îmbracam trebuie sa fie nou. La miezul noptii dinspre simbata spre duminica, oamenii se trezesc din somn in bataia clopotelor, se spala cu apa curata, imbraca hainele noi, iau fiecare de acasa o luminare ("lumina") si pornesc spre biserica, pentru a participa la oficierea religioasa a Invierii. Doar celor foarte bolnavi le este ingaduit sa ramina acasa. Avind Crucea si Sf Evanghelie in mina, precedat de purtatorii prapurilor si ai icoanei cu Invierea Domnului, urmat de alaiul de credinciosi care, fiecare, tine in mina o luminare aprinsa, preotul iese din biserica si o inconjoara de trei ori. In urma lor, usile se inchid, iar in biserica nu ramine nimeni. Serviciul divin se va desfasura afara. Iar cind preotul va rosti "Hristos a inviat!", toti ii vor raspunde, recunoscind taina Invierii, "Adevarat a inviat!". Aceasta va fi, de altfel, formula de salut timp de 40 de zile, pina la sarbatoarea Inaltarii Domnului. Pastrind luminarea aprinsa, fiecare se intoarce acasa, trece pragul (pe care, in unele sate era asezata o brazda de iarba verde) si face o mica cruce pe peretele dinspre rasarit, afumindu-l cu luminarea, pe care o pastreaza tot anul. Reintorsi la biserica, cu un cos sau o "straita" in care au pus alimentele (pasca/piine, oua rosii, carne de miel, sare si vin), oamenii participa la Liturghie si la "sfintirea bucatelor". Abia dupa aceasta le este permis sa le consume. O vor face acasa, cu toata familia asezata in jurul mesei, intr-o atmosfera solemna. Pentru a minca ou rosu, se procedeaza in felul urmator: doua persoane, asezate fata in fata, fiecare cu un ou rosu in mina, rostesc formula specifica Pastelor: "Hristos a inviat!", celalalt raspunzind "Adevarat a inviat!", apoi ciocnesc ouale, spargindu-le. Se credea ca cei care ciocnesc oua in ziua de Pasti se vor intilni pe lumea cealalta. Prima zi de Pasti decurge linistit, este interzisa orice activitate distractiva, precum este interzis si somnul. Desigur, astazi lucrurile nu se mai intimpla chiar asa, dar elementele de baza ale sarbatorii se pastreaza. Luni, a doua zi de Pasti, familiile merg la cimitir unde, intr-o forma sau alta, dau de pomana pentru sufletele raposatilor. O credinta raspindita printre romani este aceea ca, timp de o saptamina, incepind cu noaptea Invierii, portile raiului stau larg deschise. Asa se face ca sufletele persoanelor decedate in rastimpul Saptaminii Luminate ajung, cu siguranta, in rai. In unele regiuni, ziua de luni este ziua stropitului. Baietii merg la familiile in care sint fete si le stropesc cu parfum, spunind "Am auzit ca aveti o fata (doua...)frumoasa/Am venit s-o stropesc sa nu se vestejeasca". Acest obicei se pastreaza si astazi, fiind de fapt un prilej de intilnire intre prieteni si de petrecere. Aceasta traditie isi are radacinile in credinta in fortele purificatoare si fertilizatoare ale apei. In unele tari in loc de stropit se obisnuieste folosirea nuielei in sensul ca se aplicau cateva lovituri fetelor tinere. Pentru ambele fapte, baietilor li se cuvenea un ou vopsit. Ouale rosii aveau menirea de a tine raul departe si simbolizau sangele lui Hristos.